Tranzacțiile echilibrate sunt normalitatea. Și dezechilibrul în orice tranzacție creează inegalitate. Iar când mă refer la o tranzacție, aceasta poate fi una emoțională, existențială sau familială. Nu doar materială!
Tranzacțiile echilibrate nu se referă la bani
Avem impresia că doar schimburile comerciale, de tipul vânzare-cumpărare reprezintă o tranzacție. Însă și un simplu salut adresat unui vecin e tot o formă de SCHIMB. Adică e tranzacție!
Iar adresarea unui salut presupune automat că aștepți să primești la rândul tău un salut! Poate chiar unul însoțit de un zâmbet! Sau de un schimb de amabilități și replici banale!
Viața noastră e plină de tranzacții. În orice moment, SCHIMBĂM ceva cu cei din jur! Oferim și primim vorbe, idei, zâmbete și indicații.
Uneori întrebăm, alteori CEREM sprijin, sau criticăm și agresăm verbal! OFERIM ceea ce dorim, și PRIMIM în schimb altceva. Uneori ceva diferit de ceea ce ne-am fi așteptat!
Tranzacțiile echilibrate diferă de cele dezechilibrate
Uneori, dorim să AJUTĂM alte persoane. Și le oferim sprijinul nostru aparent dezinteresat! Dar totul are un motiv! Și se poate întâmpla ca ajutorul nostru să fie respins agresiv!
De câte ori ai vrut să ajuți un fumător, spunându-i să-și menajeze sănătatea? Sau ai CERUT unui alcoolic să nu mai bea? Probabil ai încercat asta de mai mult ori.
Însă te-ai ales cu o agresiune verbală, scandal sau ripostă supradimensionată! Ai OFERIT ceva ce nu ți s-a CERUT! Ai rupt un ECHILIBRU dintre CERERE și OFERTĂ!
A păstra echilibrul între a da și a primi, între a cere și a refuza, e o artă. Adesea, OFERIM mult mai mult decât primim, și rupem acest echilibru! Sau PRIMIM fără a oferi nimic în schimb, și îl rupem din nou!
Suntem presetați să păstrăm acest echilibru. Și e normal să vrem asta. Anormal e să DEZECHILIBRĂM balanța fără a fi ATENȚI la aceste lucruri banale.
Tranzacțiile echilibrate se pot rupe ușor!
O mamă care ALEGE să se SACRIFICE, să OFERE totul copilului ei, va dezechilibra adesea întreaga RELAȚIE. Copilul va primi mereu, fără să ofere nimic în schimb.
În acest caz, va începe să creadă că i se cuvine totul! Și va lua ca MODEL DE VIAȚĂ dezechilibrul perceput în propria sa familie! Urmând să CEARĂ mult, oferind puțin!
Un copil umilit, devalorizat, certat și criticat mereu, va fi în cealaltă extremă. Lipsa afecțiunii îl va face să se devalorizeze. Și va încerca, întreaga viață, să OFERE cât mai mult pentru a fi APRECIAT. Adesea fără să CEARĂ nimic la schimb!
O astfel de persoană va fi PERCEPUTĂ adesea ca fiind FRAIERĂ. Și va întâlni foarte ușor agresori dispuși să CEARĂ totul de la ei, fără să le ofere nimic în schimb!
Dezechilibrele de tip tranzacțional sunt foarte des întâlnite. Incapacitatea de a negocia, de a susține un punct de vedere și de a-și PERCEPE corect valoarea e o problemă majoră!
Tranzacțiile echilibrate duc la o viață echilibrată!
Și viceversa! Oamenii care sufletește sunt răniți, și SUFERĂ, sunt tocmai cei neatenți la tranzacțiile echilibrate! La echilibrul dintre a da și a primi! Sau dintre a cere și a refuza!
La fel ca într-un proces de VÂNZARE-CUMPĂRARE, noi OFERIM și PRIMIM sentimente, emoții, cuvinte, sfaturi, critici. Uneori le acceptăm, alteori le respingem agresiv.
De fapt, noi vindem și cumpărăm continuu ceva, fără a folosi neapărat mărfuri sau bani! Ne vindem pe noi, sentimentele noastre, pasiunile și așteptările.
Prejudecățile, așteptările nerealiste, convingerile limitative pe care le avem sunt marfa pe care o putem OFERI și altora, fără să ne dăm seama!
Transmitem, gratuit, și STĂRILE noastre. Contaminăm cu temeri, frici și angoase oamenii dispuși să ni le preia! Și primim la rândul nostru idei, stări și sentimente. Fără să realizăm că le ACCEPTĂM!
Tranzacțiile echilibrate ȘI VENITURILE TALE
Salariul nostru de acum reprezintă capacitatea noastră DIN ACEST MOMENT de a face tranzacții echilibrate! De a ne vinde la adevărata valoare. Și de a ști exact cât valorăm!
Nu întâmplător, patronul e un excelent negociator. Știe să determine angajatul să lucreze pe bani puțini! Iar angajații, în marea lor majoritate, nu sunt capabili să negocieze corect, echilibrat, nici măcar propriul lor salariu!
Astfel că ajung să lucreze pentru bani mai puțini decât le-ar fi lor necesar, de frică să nu-și piardă slujbele! Dezechilibrul din interiorul lor se reflectă și la exterior, și calitatea produselor lor scade rapid.
Un om flămând și prost plătit nu va putea lucra bine, deși a ACCEPTAT un venit prea mic! Iar un patron care la negociere OFERĂ prea puțin, și CERE mult de la angajat, accentuează acest dezechilibru!
Românii plecați în străinătate ACCEPTĂ slujbe prost plătite și abuzuri, fără a CREDE că merită mai mult. Așa că nici nu CER! Convinși că nici nu vor PRIMI!
Tranzacțiile echilibrate se mențin cu efort!
Într-o negociere, fiecare parte CERE cât poate. Și OFERĂ în așa fel încât să se păstreze un ECHILIBRU! Încercarea cuiva de a CERE prea mult duce la ruperea negocierii, și a RELAȚIEI interumane!
La fel, a OFERI prea mult e la fel de dăunător oricărui echilibru! Cine a fost obișnuit să PRIMEASCĂ fără să merite, va considera că i se cuvine, și va continua să ceară!
Incapacitatea de a OBSERVA la timp dezechilibrele, sau lipsa CURAJULUI de a le corecta rapid, le accentuează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu