Cele mai mărunte fapte valorează întotdeauna mai mult decât cele mai măreţe intenţii.
Căci, dacă ar fi ușor să fii o persoană minunată și să îţi faci o viaţă legendară, toată lumea ar reuși.
Nu trăi de parcă ți-au mai rămas încă zece mii de ani. Soarta atârnă deasupra ta. Atâta timp
cât mai trăiești, atâta timp cât mai exişti pe acest pământ, străduiește-te să devii o persoană
cu adevărat extraordinară.” – Marc Aureliu, împărat roman
Nu criticul contează; nu omul care arată cum se împiedică un om puternic sau unde s-ar fi putut descurca mai bine cel care îndeplinește faptele. Meritul aparţine omului care se află într-adevăr în
arenă, a cărui faţă este năclăită de praf, sudoare și sânge; care se luptă cu vitejie; care greșește, care nu își atinge scopul în repetate rânduri,
pentru că nu există efort fără greșeli și lipsuri. Dar care se străduiește din răsputeri să îndeplinească faptele; care cunoaște un entuziasm și o
dăruire extraordinară; care se sacrifică pentru o cauză ce merită; care, în cel mai bun caz, cunoaște la sfârșit triumful realizărilor înalte și care,
în cel mai rău caz, dacă eșuează, eșuează cel puţin îndrăznind foarte mult, astfel încât locul lui nu va fi niciodată printre acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea”.
„Momentul în care simţi cel mai tare că vrei să renunţi este clipa când trebuie să găsești resursele interioare pentru a merge mai departe”
Și în viaţa mea personală este la fel: nu mănânc decât cele mai bune alimente, deși nu mănânc mult. Nu citesc decât cărţile cele mai
originale și mai profunde, îmi petrec timpul în spaţiile cele mai pline de lumină și inspiraţie și vizitez cele mai încântătoare locuri. Și atunci
când vine vorba de relaţii, nu mă înconjor decât cu oameni care îmi stimulează voioșia, îmi asigură pacea și mă stimulează să devin un om
mai bun. Viaţa este prea valoroasă ca să ţi-o petreci cu oameni care nu te înţeleg. Cu care pur și simplu nu rezonezi. Care au valori diferite de ale tale și standarde mai scăzute. Care sunt diferiţi din punctul de vedere al valorilor gândirii, inimii, sănătăţii și sufletului. Este un mic
miracol felul atât de puternic și de profund în care influențele și mediul ne modelează atât productivitatea, cât și impactul pe care îl avem.
Adevăratul scop al comerţului nu este doar să îţi aducă o avere personală. Adevărata raţiune pentru care te afli în joc este să fii util societăţii. Principala mea preocupare în afaceri este să fiu de folos.
Banii, puterea și prestigiul sunt produse secundare inevitabile, care au apărut pe parcurs.
Durerea este poarta către profunzime. Și tragedia este cea mai bună modalitate a naturii de a te
purifica. Ea arde falsitatea, frica și aroganţa care aparţin egoului. Ne face să ne întoarcem la sclipirea și geniul nostru, dacă avem curajul să
ne ocupăm de ceea ce ne rănește. Suferinţa aduce multă răsplată, inclusiv empatie, originalitate, capacitatea de a te identifica cu oamenii
și autenticitate. Jonas Salk a spus: „Am avut vise și am avut coșmaruri, dar mi-am înfrânt coșmarurile cu ajutorul visurilor”.
Într-o cultură de cyberzombie dependenţi de distracţie și afectaţi de factori ce distrag atenţia, cel mai înţelept mod de a vă asigura că produceţi în mod consistent rezultate de nivel optim în cele mai
importante domenii ale vieţii voastre profesionale și personale este să recurgem la o rutină matinală formidabilă. Victoriile se câștigă chiar de la start. Iar erou devii în primele ore. Purtaţi un război împotriva slăbiciunii și lansaţi o campanie
împotriva spaimei. Puteţi cu adevărat să vă treziţi devreme. Și este o necesitate să faceţi astfel dacă vă aflați în căutarea extraordinară a unui statut legendar. Aveţi mare grijă de prima parte a zilei, și restul ei se va rezolva aproape de la sine.
Fiţi stăpâni pe dimineaţa voastră! Făceţi-vă viaţa mai bună!
Fiţi stăpâni pe dimineaţa voastră! Făceţi-vă viaţa mai bună!
Iată preţiosul secret pe care titanii industriei, artiștii remarcabili și oamenii cu ultra succes ai omenirii nu vi-l vor împărtăși niciodată: rezultatele de ordin gargantuesc au mai puţin de-a face
cu trăsăturile genetice moștenite și mult mai mult cu obișnuinţele voastre zilnice. Iar ritualul de dimineaţă este de departe cel mai
important de stabilit. Și apoi de automatizat.
Atunci când vedem aceste figuri emblematice în acţiune, puternica iluzie ce ni se vinde de către civilizaţia în care trăim este aceea de a crede că au fost dintotdeauna atât de extraordinare. Că s-au născut excepţionale. Că au câștigat biletul norocos la loteria genetică. Că geniul lor a fost moștenit. Însă, adevărul este că le vedem în această glorie deplină după ani întregi de urmare a unui proces, unul care a presupus nesfârșite ore de exerciţiu. Atunci când îi observăm pe acești jucători magnifici în afaceri, sport, știinţă și arte, observăm de fapt rezultatele obţinute printr-o concentrare obsesivă asupra unui singur interes, o axare extremă pe o singură abilitate, o intensitate a sacrificiului în vederea unui singur scop, un nivel neobișnuit de pregătire serioasă și o cantitate enormă de mare răbdare. Ţineţi minte, fiecare profesionist a fost cândva un amator și fiecare maestru a pornit ca
ucenic. Oamenii obișnuiţi pot să realizeze fapte extraordinare odată ce și-au făcut o rutină din obișnuinţele potrivite.
Martin Luther King Jr. a spus:
„Fiecare om poate să fie extraordinar pentru că fiecare poate să fie de folos.
Nu trebuie să ai diplomă de facultate pentru a fi de folos.
„Fiecare om poate să fie extraordinar pentru că fiecare poate să fie de folos.
Nu trebuie să ai diplomă de facultate pentru a fi de folos.
Nu trebuie să faci acordul între subiect și predicat pentru a fi de folos.
Nu trebuie să știi despre Platon și Aristotel pentru a fi de folos.
Nutrebuie să cunoști teoria relativităţii a lui Einstein pentru a fi de folos.
Nu trebuie să știi despre Platon și Aristotel pentru a fi de folos.
Nutrebuie să cunoști teoria relativităţii a lui Einstein pentru a fi de folos.
Nu trebuie să știi a doua lege a termodinamicii și fizicii pentru a fi de folos.
Nu ai nevoie decât de o inimă plină de bunăvoinţă. Și de un suflet care a crescut din iubire”.
Nu ai nevoie decât de o inimă plină de bunăvoinţă. Și de un suflet care a crescut din iubire”.
Una dintre lecţiile importante pe care le-am învăţat de-a lungul anilor este că darul făcut altor oameni este un dar pe care ţi-l faci singur. Sporește-le celorlalţi bucuria și vei primi și tu mai multă
bucurie. Îmbunătăţește starea semenilor tăi și fiinţa ta se va înălţa de la sine. Succesul este grozav. Dar este impresionant să ai o semnificaţie.
Generozitatea – nu zgârcenia – este trăsătura tuturor marilor bărbaţi și femei care ne-au înnobilat lumea. Și avem nevoie mai mult ca niciodată
de lideri, de lideri desăvârșiţi, și nu de narcisiști obsedaţi de propriile interese personale.
„Timpul tău este limitat, așa că nu îl irosi trăind viața altcuiva. Nu te lăsa blocat de dogmă – adică nu trăi după rezultatul gândirii altor oameni. Nu lăsa ca zgomotul opiniilor celorlalți să acopere vocea ta lăuntrică. Și mai ales, ai curajul să îți urmezi inima și intuiția. Cumva ele știu deja ce vrei să devii cu adevărat.” – Steve Jobs
Însă niciun
taur, niciun om cu spirit nobil nu ajunge să fie tot ceea ce este dintr-odată; trebuie să treacă printr-o pregătire aspră iarna, să se pregătească și să nu se avânte în pripă în ceea ce nu i se potrivește”.
Printr-un simplu start se dezlănţuie o putere
extraordinară. Atunci când începi să închizi bucla deschisă de aspiraţiile tale supreme, transformându-le în realitate, se dezvăluie în
tine o forţă eroică secretă.
Puterea voinţei tale se intensifică. Încrederea în tine crește. Peste un an vei fi foarte fericit că ai început de azi.
Cursul vieţii răsplătește acţiunea pozitivă
și pedepsește ezitarea.
O zi proastă pentru egoul tău este o zi minunată pentru sufletul tău.
Și ceea ce glasul fricii afirmă că este o perioadă jalnică, lumina înţelepciunii știe că reprezintă un dar minunat.
Cred că cel mai modest este cel mai bun. Liderii adevăraţi se simt atât de siguri în propria piele încât misiunea lor principală este să-i înalţe pe ceilalţi. Au atâta respect de sine, veselie și pace interioară
încât nu au nevoie să își trâmbiţeze succesul faţă de societate în încercarea firavă de a se simţi un pic mai bine. Există o mare diferenţă între
puterea adevărată și puterea falsă.
puterea adevărată și puterea falsă.
Cultura noastră ne spune să alergăm după titluri și zorzoane, după aplauze și aprecieri, după bani și palate. Toate acestea sunt în regulă –
chiar sunt – atâta timp cât nu ajungi să fii îndoctrinat să îţi definești valoarea ca fiinţă umană prin aceste lucruri. Bucură-te de ele, dar nu te
atașa de ele! E bine să le deţii, dar nu îţi baza identitatea pe ele.
Apreciază-le, dar nu le considera necesare. Acestea sunt doar forme de falsă putere pe care civilizaţia noastră ne programează să credem că trebuie să le urmărim pentru a avea succes – și a fi senini. Adevărul este că, dacă ai pierde oricare dintre aceste lucruri, puterea surogat obţinută din ele se evaporă. Dispare într-o clipă, dezvăluind iluzia din
spatele lor.
Pe măsură ce înveţi mai mult,
poţi să obţii și mai mult.
Dezvoltarea personală este adevăratul sport
pe care îl practică cei mai buni, în fiecare zi.
poţi să obţii și mai mult.
Dezvoltarea personală este adevăratul sport
pe care îl practică cei mai buni, în fiecare zi.
Educaţia
este într-adevăr un remediu împotriva problemelor. Și pe măsură ce devii mai bun, vei avea rezultate mai bune, în toate domeniile vieţii tale.
Sănătatea
este coroana de pe capul omului care se simte bine și pe care numai omul bolnav poate să o vadă, știaţi asta? Sau, după cum spune tradiţia, atunci când suntem tineri ne sacrificăm sănătatea de dragul averii, iar atunci când îmbătrânim și devenim mai înţelepţi ne dăm seama ce este cel mai important și suntem dispuși să ne sacrificăm toată averea
pentru o singură zi în care să fim sănătoși. Nu vreţi să fiţi cea mai bogată persoană din cimitir, să știţi.
Rezultatele de excepţie fără vacanţe liniștite duc la
o epuizare de durată. Odihna și recuperarea nu sunt un lux pentru cei dăruiţi măiestriei – sunt o necesitate.
Am mai aflat că inspiraţia se hrănește din izolare, departe de distragerile digitale neîncetate și de comunicarea excesivă lipsită de
raţiune care stăpânește timpul majorităţii oamenilor în ziua de azi.
Și să știţi că geniul vostru natural se face simţit atunci când sunteţi cel mai fericiţi. Ne vin idei care schimbă lumea atunci când suntem
raţiune care stăpânește timpul majorităţii oamenilor în ziua de azi.
Și să știţi că geniul vostru natural se face simţit atunci când sunteţi cel mai fericiţi. Ne vin idei care schimbă lumea atunci când suntem
odihniţi, relaxaţi și plini de bucurie.
Oricine poate să critice. Este nevoie de curaj ca să încurajezi.
Nu este nevoie să fii o persoană lipsită de respect pentru a fi un lider cu influenţă puternică.
Aceasta este puterea autoeducaţiei.
Pe măsură ce învăţaţi idei noi, veţi crește și ca producători și ca persoane. Pe măsură ce vă intensificaţi dezvoltarea personală și profesională, va crește și nivelul la care vă puneţi în practică minunatele ambiţii. Și bineînţeles,
pe măsură ce capacitatea voastră de a vă transpune visurile și viziunile în realitate sporește, veţi fii răsplătiţi cu un venit mai mare și cu un
impact superior.
Printr-o conștientizare zilnică mai bună puteţi să faceţi alegeri zilnice mai bune,
iar prin alegeri zilnice mai bune veţi începe să obţineţi rezultate zilnice mai bune.
Micile victorii zilnice și lucrurile care se repetă se acumulează, devenind rezultate excelente pe termen lung.
Îmbunătăţirile mărunte, zilnice și aparent nesemnificative dau rezultate uimitoare, atunci când sunt făcute consecvent de-a lungul timpului.
Deoarece noi, majoritatea celor care trăim în prezent, ne dorim să fi avut mai mult timp.
Și cu toate acestea irosim timpul pe care îl avem.
Gândul la moarte ne face să ne concentrăm mai bine pe ceea ce contează cel mai mult. Nu veţi mai permite distragerilor digitale,
amuzamentului cibernetic și mesajelor agresive din mediul online să vă fure orele de neînlocuit din această binecuvântare care este viaţa
însăși. Nu vă recuperaţi niciodată zilele, știaţi?
Dăruirea și disciplina
înving oricând genialitatea și înzestrările.
De fiecare dată când rezistaţi unei tentaţii și
urmăriţi optimizarea, vă fortiϐicaţi eroismul.
În fiecare moment în care
faceţi ceea ce știţi că este corect, iar nu ceea ce simţiţi că ar fi ușor, vă facilitaţi intrarea în galeria celor cu rezultate legendare.
Povestea noastră personală
referitoare la propriul potenţial reprezintă indicatorul de performanţă
fundamental care arată dacă ne exploatăm sau nu acel potenţial.
Dacă folosiţi o naraţiune mentală care spune că nu aveţi ce vă trebuie pentru a fi lideri minunaţi în afaceri sau experţi apreciaţi în meseria voastră, atunci nici măcar nu veţi porni în aventura de a ajunge acolo, nu-i așa? Iar să ajungi la nivelul excelenței este un proces, nu un eveniment.
Dacă folosiţi un program psihologic limitator care
spune că „oamenii obișnuiţi nu pot să ajungă extraordinari” sau că „te naști geniu, nu devii geniu”, asta vă va face să credeţi că ar fi o totală
pierdere de vreme să studiaţi, să puneţi în practică și să vă aranjaţi programul zilnic în funcţie de cele mai profunde dorinţe. Ce rost ar avea să investiţi toată această muncă, energie și timp și să faceţi toate sacrificiile necesare, dacă rezultatele de nivel expert sunt imposibile pentru persoane ca voi, conform sistemului vostru de credinţe? Și atunci, deoarece comportamentul zilnic este întotdeauna în raport cu convingerile voastre cele mai profunde, însăși percepţia voastră privind propria incapacitate de a obţine victoria devine reală.
Fiinţele umane sunt configurate să se poarte întotdeauna în conformitate cu identitatea lor de sine. Nu vă veţi ridica niciodată mai sus de
ceea ce vă spune povestea personală.
Ne obișnuim cu un tipar de gândire învăţat de la oamenii care ne influențează cel mai mult de la vârstă fragedă. Părinţii, profesorii și prietenii. Apoi ne purtăm în consecinţă. Și cum ceea ce facem duce la rezultatele pe care le vedem, povestea personală, în general incorectă, devine o realitate pe care o creăm singuri. Uimitor, nu?
Dar așa acţionează majoritatea dintre noi pe parcursul celor mai buni ani din viaţă.
Lumea este o oglindă, iar de la viaţă nu obţinem ceea ce ne dorim, ci ceea ce suntem.
"Majoritatea oamenilor consideră că limitele viziunii lor sunt limitele lumii. Câţiva nu cred acest lucru.
Alătură-te lor”.
Alătură-te lor”.
Pe măsură ce îmi voi conștientiza zilnic mai bine propria persoană și motivele
pentru care fac ceea ce fac, voi face alegeri zilnice mai bune, care îmi vor aduce rezultate zilnice mai bune.
Nu va crede nimeni în capacitatea noastră de a face lucruri extraordinare până când nu credem noi în măreţia noastră și nu depunem efortul sincer și riguros de a o transpune în realitate.
Așa cum am sugerat, mulţi profesori bine intenţionaţi consolidează fără să își
dea seama ideea că geniile eroice din arte, știinţe, sport și știinţele umaniste sunt „speciale” și că noi trebuie să acceptăm că suntem „obișnuiţi”, incapabili să producem o operă impozantă care să taie răsuflarea oamenilor prin excelenţă și să avem o viaţă fără pereche. Și apoi avem parte de asocierea dintre prietenii noștri și mesajele
necontenite ale mass-mediei care susţin aceleași „realităţi”. Ajungem în esenţă la această hipnoză constantă prin care, fără ca măcar să ne dăm seama, focul geniului ce ardea cândva în noi devine din ce în ce mai slab. Și vocile posibilităţilor, cândva pline de pasiune, devin mai tăcute. Ne oprim dezvoltarea capacităţilor și începem un
proces lung cât toată viaţa, prin care nu ne exploatăm la maximum puterile, ci construim
închisori în jurul punctelor noastre forte. Încetăm să ne mai comportăm ca lideri, producători creativi și oameni ai posibilităţilor și începem să ne purtăm ca niște victime.
După ce ieșim din perioada tinereţii, ne lăsăm atrași de delăsare. Începem să facem
lucruri de mântuială, să ne mulţumim cu ce ne este familiar și ne pierdem dorinţa aprinsă de a ne extinde frontierele. Adoptăm paradigma victimei. Ne găsim scuze și le declamăm apoi de atâtea ori, încât ne învăţăm subconștientul să creadă că sunt adevărate. Dăm vina pentru problemele noastre pe alţi oameni și pe condiţiile externe și condamnăm pentru conflictele noastre personale evenimente din trecut. Devenim cinici și ne pierdem
curiozitatea, mirarea,
compasiunea și inocenţa pe care le-am cunoscut în copilărie. Devenim apatici. Critici. Nesimţitori. În acest ecosistem personal pe care ni-l creăm majoritatea dintre noi, mediocritatea devine acceptabilă.
Și pentru că această concepţie ne însoţește în fiecare zi, acest punct de vedere ni se pare foarte real. Credem cu adevărat că povestea pe care ne-o spunem arată adevărul – deoarece suntem atât de aproape de el.
Așa că, în loc să dăm dovadă de leadership în domeniul nostru, să ne stăpânim bine meseria făcând o muncă uimitoare și să ne făurim o viaţă încântătoare, ne resemnăm la ceea ce este de nivel mediu.
Mulţi dintre noi se îndepărtează de măreţie
stând de vorbă și bârfind la nesfârșit, fără să înţeleagă cu adevărat că este o diferență incredibilă între a fi productiv și a fi ocupat.
De fiecare dată când vă daţi seama că intraţi în postura de victimă și faceţi o alegere mai curajoasă, vă rescrieţi naraţiunea. Vă ridicaţi identitatea de sine, vă înălţaţi respectul de sine și vă îmbogăţiţi încrederea în sine. De fiecare dată când votaţi pentru sinele vostru superior, nu vă mai alimentaţi latura cea slabă, ci vă hrăniţi puterea înnăscută. Și odată ce faceţi asta cu consecvenţa necesară măiestriei, „inteligenţa de a valorifica ”, adică propria capacitate de a vă împlini înzestrările cu care v-aţi născut, nu poate decât să crească.
Dependenţa de distragere reprezintă moartea producţiei creatoare.
Din unele puncte de vedere, noile tehnologii și media de socializare nu numai că ne erodează culmile potenţialului productiv
glorios, dar ne învaţă și să fim mai puţin oameni. Avem mai puţine conversaţii reale, mai puţine legături adevărate și mai puţine
interacţiuni importante.
Drogul preferat al multor oameni este să își umple timpul preţios cu acţiuni lipsite de sens. Din punct de vedere intelectual, știm că nu ar trebui să ne pierdem timpul cu activităţi
lipsite de valoare, dar, din punct de vedere emoţional, pur și simplu nu putem să învingem tentaţia. Nu putem să ne luptăm cu dependenţa. Cercetările arată că într-o zi obișnuită petrecem 2,1 ore cu diverse distrageri, suntem întrerupţi la fiecare 11 minute și sunt necesare 20 de minute pentru a ne concentra din nou la activitatea pe care o desfășuram înainte de a fi distrași.
Dacă vă place să câștigaţi, vă rog să îi imitaţi pe marii maeștri ai istoriei și să scoateţi din programul zilnic complexitatea. Simplificaţi. Optimizaţi totul. Deveniți puriști. Mai puţin chiar înseamnă mai mult. Concentraţi-vă pe câteva proiecte de activitate ca să le faceţi uimitoare, nu vă împărţiţi atenţia la prea multe lucruri.
Acceptaţi mai puţine invitaţii, specializaţi-vă pe câteva activităţi în timpul liber, studiaţi și stăpâniţi un număr mai mic de cărţi, nu răsfoiţi prea multe.
Concentrându-se intens doar pe ceea ce contează cel mai mult, iată cum ajung perfecţioniștii la victorie. Simplificaţi. Simplificaţi. Și iar simplificaţi.
Nu vă mai gestionaţi timpul și începeţi să vă gestionaţi atenţia.
